![]() Medierea – caracteristciA Story by Simion![]() Legea 192 din 16 mai 2006, privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, a suferit mai multe modificări pe parcursul existenței sale, cele mai recente fiind prin Legea nr. 97/2018, prin Legea![]() Definiția
dată de lege medierii este aceea de modalitate de soluţionare a conflictelor pe
cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de
mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate şi
având liberul consimţământ al părţilor. Tot
în același act legislativ se stipulează că dacă legea nu prevede altfel,
părţile, persoane fizice sau juridice, îşi pot soluţiona conflictele de orice
natură prin procedura medierii, chiar şi după declanşarea unui proces în faţa
instanţei de judecată. Aceasta este o modificare adusă prin Legea nr. 154/2019,
cu scopul de a lărgi perioada de aplicabilitate a acestei proceduri. Scopul
acestei activități este definit încă de la momentul adoptării legii în forma sa
inițială, acela de soluţionare a conflictului prin obţinerea unei soluţii
reciproc convenabile, eficiente şi durabile, medierea bazeazându-se pe
încrederea pe care părţile o acordă mediatorului, ca persoană aptă să faciliteze
negocierile dintre ele. Astfel,
observăm că orice conflict, de orice natură și în limitele legii, poate fi
soluționat prin procedura medierii. De la această primă caracteristică se
costată o asemănare cu o tehnică la fel de cunoscută ca medierea, respectiv
examinarea poligraf. Chiar dacă o testare poligraf sau cu ,,detectorul de
minciuni”, așa cum mai este cunoscută în mod popular, reprezintă un serviciu de
psihologie, sfera sa de aplicabilitate este aproape la fel de variată ca cea a
medierii și cu un scop comun, acela de a ajuta oamenii să își rezolve anumite
neînțelegeri. De cele mai multe ori, conflictele au la bază atitudini de
neîncredere provenite din fapte ale unora dintre părți, pe baza cărora dubiile
au escaladat și au ajuns la diferende grave. Examinatorul
poligraf este tot o terță persoană obligată să desfășoare procesul de evaluare
a comportamentului simulat prin testul poligraf cu respectarea acelorași
condiții ca un mediator, de neutralitate, imparţialitate și confidenţialitate. Cel
mai important aspect, atât la examinarea poligraf, cât și la procesul de
mediere, este consimțământul părților. Dacă în procesul de soluționare a
conflictelor pe cale amiabilă avem obligatoriu cel puțin două părți, la o
examinare poligraf este posibil doar ca una dintre părți să fie examinată. În
cazul unui conflict pentru care se caută rezolvare prin intermediul poligrafului,
una dintre părți poate avea calitatea de subiect supus examinării, iar cealaltă
parte să fie beneficiar al examnării. Un exemplu în acest sens poate fi cazul
unui administrator de firmă care propune unui angajat efectuarea unui test cu
privire la anumite suspiciuni care planează asupra acestuia și pentru care e
posibil să fie demis. Administratorul, pentru a evita un eventual conflict de
muncă, caută să rezolve problema pornind de la cauză. Este puțin improprie
denumirea de beneficiar doar pentru una dintre părți, pentru că într-un final
toți cei interesați beneficiază de rezultatele acestui serviciu. O
situație comună, atât pentru mediere, cât și pentru examinarea poligraf, o
reprezintă cazul soților ajunși în prag de divorț pe motive de neîncredere,
posibile suspiciuni de adulter sau comportamente deviante cauzate de etilism
cronic sau consum de droguri. În aceste situații este comună participarea
activă a partenerilor, ambii putând fi subiecți ai unei examinări poligraf. Atât
medierea, cât și examinarea poligraf, împărtșesc obiectivul comun de rezolvare
a unor probleme într-un cadru intim și securizant, fără stresul proceselor
lungi din justiție și al cheltuielilor exagerate. © 2019 Simion |
Stats
24 Views
Added on October 19, 2019 Last Updated on October 19, 2019 Author
|