Munte

Ieri

Razante sulite de aur sticla cerului o strapungeau

Cioburile cazande devenite praf de stele

Bijuterii ale sfintilor slabiti si efemeri

Astazi

M-am trezit langa altarul faurit din oase

Furate din mortii dincolo de rapa

Sufocati de miasma fumurie cu pete cangrenoase

Dincolo de rapa

Mai e doar fumul cadavrelor arzande

Doar raurile de mercur si stancile plangande

Si fungile ce cresc din baltile de sange

Ce pot eu sa zic acum?

Nu ma aud nici zeii prin vantul ce canta-n vale

Nu ma vad nici ochii stelelor agonale

Lacrimand cu marmura pe rocile tremurande

Maine

De-oi aprinde iar candelele altarului

Cu flacara celesta din beciurile cerului

Zelos va mistui incendiul prin taigaua sufletului

Umbra mea si umbra visului

Asimptote infinite derivand spre catenare

Doar lumina-ceea ce pana si stelele le poate ului

Doar aceea va uni ce nici soarele si nici zeii n-au unit

Lumina palpabila din platina si din aur

Scantei incandescente - singurul meu tezaur

Tot ce mi-a ramas de la fiinta facuta din ele

Tot ce-mi trebuie ca sa ma-ntorc pe pamanturile sale

Quid sum miser tunc dicturus?

Ingemisco, tamquam reus

Preces meae

non sunt dignae