Labirint

Pierdut

Pe coridoare zugravite in propriu-mi sange

Cu talpile calcand pe cioburi ascutite

De zile-ntregi, lumea ma crede disparut

Labirint cu peretii pana-n zenit

Decorat cu candele cu fitile albastre

Corzile sufletului meu ce ard eterne

M-am inchis aici, caut alta lume

Si ce-am sangerat aici

Lac de sange in urma mea

N-are decat sa vina cine-o vrea

Sa se piarda cu mine in labirint

Tot incerc si tot incerc

Cotitura s-o gasesc

Dar cum pun mainile pe peretii insoliti

Ghimpi de mercur prin vene imi patrund

Pierdut

In labirintul ce mi-a rasturnat cosmosul

In elegiace valsuri sumbre pe sunete de bucium

Cine mi-o intelege drumul, acum?

Nu stiu cum sa ma uit

La cerul odata plin de oracole

Caci scrisul constelatiilor e intinat

De lumina neagra a timpului ratat

Si ce frig s-a facut

In cavourile mintii ce s-au desfacut

Asteptand cu nerabdare

Moartea ultimelor stele

Ce sa stie zeul cel de plumb

Cel ce se uita la mine stramb

Asteptand sa moara stelele

Ce le port ca pe inele

El crede ca eu n-ajung la capat

La labirint si la lacat

Sa-l deschid cu cheia de azur

Cea de-am furat-o de pe-al universului hotar

Lumea de o caut eu cu disperare

Mi s-a spus ca-i un rai, un paradis

Cu izvoarele de marmura si padurile ca-n lucidul vis

Asta mi-e eterna conjurare

Cati or fi murit pe holurile astea

Incercand s-ajunga la capat

Dar n-aveau cheia de azur

De la ingerul cu aripile de aur, galactic augur

Grabesc pasul

N-oi muri in holurile purgatoriului

N-oi cadea inapoi pe pamantul muritorului

N-oi pierde cheia cea d-azur, darul sacrosanct

Si cand calc pamantul cald cu talpile-mi ferfelite

M-asteapta cine mi-o dat cheia

Si in ceruri s-aprinde iar scanteia

Foc primordial al cosmosului pierdut

Foc ce-mi curge prin vene

Aproape stins de frigul cel launtric

Intetit de visul cel tantalic

Prometeu al fiintei ce mi l-a dat