Raiul de sub ape

Chemare a raiurilor scufundate

O aud

Zacand pe malul dinspre ocean

Abis de safir al relicvelor furate

Si uitandu-ma spre cerul ce-a fost

Spart in cioburi plutinde, fara rost

Fara soare si fara luna

Robit de patura de nebuloase cu diamante stralucinde

Oftez

Valurile line din apa tulbure

Se revarsa peste mine

Iar si iar

Dar ce imi mai pasa?

Poate sa ma inece

Ca eu am pierdut raiurile mele

De zi si noapte ma-ngrijoram de ele

Ere fara lumina am cioplit la ele

Mainile mi s-au sfrijit, oasele s-au rupt

Eu am pus soarele in cupola 

De mi-am facut bratele cenusa

Si ce lumina am vazut!

In somn plutind pe apele oceanului

Simteam caldura ce-o simteam in turn

Simteam briza cosmica - rasuflarea universului

Versuri seci le recitam in somnul ce-mi parea etern

Caci eram in lumea ce-o distrusesem

Nu puteam eu sa schimb

Visul cu acest infern?

Dar iata

Privirea-mi incetosata totusi vede

O lumina aurita printre smocuri de pene

Un cantec radiant cu benignele silabe

Voce celesta

A ingerului cu pielea de marmura

Cu aripile aurite si ochii de topaz

De ce ma chemi?

Raiurile sunt de mult pierdute

Dormind pe oase si nisip

Ce-oi vedea, oare, in mocirla aceea

O memorie distanta, un nostalgic chip?

Ce-oi vedea, oare, prin mrejele de fum

Fum d-arsenic, parfum al zeului de plumb

Fiinta a luminii - spune-mi ce vezi

Ca doar la tine apele sunt limpezi

Ochii mei dizolvati de apele sarate

Vad doar imagini aburite si culori moarte

Am zacut p-aceste maluri, zile-ntregi

Sperand sa te cobori si sa ma vezi

-Inger cu pielea de mamura

Cu aripile aurite si ochii de topaz

Ce vezi oare

In apele doar tie clare?

Si-ntorcandu-se spre mine

Privind cu ochii de topaz

Raspunzand in vocea-i blanda

Ce-mblanzea apele acum cristaline

-Ochii mei-s preamariti

Lumina-mi ce patrunde

Printre apele ce te-omoara

Imi arata raiurile scufundate

Nu sta sa zaci aici

Arhitect al gradinii dintre stele

De mori pe malul pamantenilor

Cum te-ntorci-n imbratisarea raiurilor?

Harpoane de obsidian cu lanturile de plumb

Azvarlele-n apele otravitoare

Din varful muntilor la orizont

Ce zgarie cioburile sabotoare

Caci eu vad prin panzele de cianura

Ruinele intacte de mine protejate

Si razele ce cauta cu disperare

Sa scape de sub cupola de argint

De n-ajungi pe varful muntilor la timp

Va mai trece un anotimp

Cioburile pluntinde s-or uni

Iar cerul se va inchide

Ce-o sa faci, atunci

Daca tu n-ai ascensionat?

Vei muri pe pamantul de unde-ai plecat?

Vei lasa apa s-erodeze regatul de l-ai sculptat?

Ridica-te si fugi spre zenit

Unde cosmosul si muritorul se-ntalnesc

Acum, cat universul te asteapta

N-ai voie sa fii ostenit

Si cand marmura primordiala prin apa va strapunge

Raiurile tale ridica-se-vor

Tine-te de columnele de azur

Ridica-te inapoi intre stele

Asa ca ridica-te, tu de zaci in tulburile ape

Fugi de mine, fugi pe muntii din otele

Ridica-ne raiurile inapoi pe bolta

Ridica-ne-napoi intre stele